|
Biyografi Ilie Constantin
Ilie Constantin (născut la 16 februarie 1939, în București), fiul textilistului Stan Constantin și al „taxatoarei de tramvai“, Ralița Constantin (n. Constantinescu), este un român, doctor în filologie, poet, prozator, eseist și tâlmăcitor, reprezentant strălucit al generației resurecționale și a paradoxismului.
Studiază la Liceul Sfântul Sava din BucureÈ™ti, între anii 1953 È™i 1956, apoi la Facultatea de Filologie – Universitatea din BucureÈ™ti (1956 – 1961). O dată cu debutul în studenÈ›ie are loc È™i debutul cu versuri în revista Tânărul scriitor. Debutul editorial se produce în penultimul său an de studenÈ›ie, 1960, alături de Nichita Stănescu È™i de Cezar Baltag, cu placheta Vântul cutreieră apele, prefaÈ›ată de Al. Philippide. După absolvirea cursurilor universitar-filologice, funcÈ›ionează ca redactor la ziarul Scânteia, din 1962 È™i până în 1965; pentru o scurtă vreme, din 1965 È™i până în 1967, se angajează la Studioul Cinematografic BucureÈ™ti; îl aflăm apoi într-un post de redactor, dar de data asta la o revistă de literatură, Luceafărul, din 1967 È™i până în 1973, an în care ia hotărârea autoexilării la Paris. ÃŽn FranÈ›a anului 1991, Ilie Constantin, în urma susÈ›inerii tezei Complicitatea fertilă – poeÈ›i români, 1951 – 1973 (La Complicité fertile – poètes roumains. 1951 – 1973), la Institutul NaÈ›ional de CivilizaÈ›ii È™i Limbi Orientale din Paris, i se acordă titlul de doctor în filologie.
Debutului editorial – cu Vântul cutreieră apele – îi urmează o serie de volume care surprind receptorul cu o lirică modernistă, trecută pe la înaltele curți poetice ale lui Quasimodo, Ungaretti, Montale, Umberto Saba (poeți pe care i-a tâlmăcit în românește și Ilie Constantin):
Desprinderea de țărm (1964; 1995),
Clepsidra (1966),
Bunavestire (1968),
Coline cu demoni (1971),
Celălalt (1972),
Neguțătorul de săbii / Le marchand de sabres (1997),
Plata luntrașului (1998),
Limba imperiului / La langue de l'empire (2000)
Entuziasmul melancolic, Editura EuroPress · Ideea Europeană, 2007 etc.
Ca prozator, Ilie Constantin s-a remarcat prin romanul Tinerii noștri bunici (1967), prin volumul de povestiri Câinele înlăcrimat (1970) etc.
Ilie Constantin este și un remarcabil recenzent / cronicar literar, eseist, ca în volumele: Despre poeți (1971), A doua carte despre poeți (1972) etc.
Ca tâlmăcitor de mare rafinament, din limba italiană, Ilie Constantin s-a evidențiat mai întâi, printr-o antologie de poeme din volumele lui Eugenio Montale, apărută în 1967, la Editura Tineretului (din București), în colecția „Cele mai frumoase poezii“, apoi, prin secunda, din poemele lui Umberto Saba, apărută în 1970.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România (pentru poezie, în 1971).
Grand Prix de la Jeunesse de la Société des Gens des Lettres de France (pentru proză, La chute dans le zénith, în 1989).
|
Okunması Tavsiye Edilenler
