Sayfa: 1
Cântul VII din " Adaos la tonul al patrulea"
: Acrostih (numele iubitei sale, nepoata stareței Mănăstirii Dintr-un Lemn, cu care a avut o legătură nelegitimată în perioada 1827 – 1837)
 şiirler 2009-04-22 (7977 başarlı)
Copacul și dovleacul
:
şiirler 2005-12-02 (38219 başarlı)
Despre amor sau dragoste si ura
:
şiirler 2005-09-03 (8840 başarlı)
Despre cusururi sau urâciuni
:
şiirler 2006-03-28 (5966 başarlı)
Despre minciuni iarăși
:
şiirler 2010-05-06 (6000 başarlı)
Despre năravuri rele
:
şiirler 2010-05-06 (4932 başarlı)
Despre pricini de judecăți
: Povestea vorbii
şiirler 2012-08-19 (4764 başarlı)
Despre prostie
:
şiirler 2010-05-06 (5505 başarlı)
Despre prostie iarăși
:
şiirler 2010-05-06 (5053 başarlı)
Fara
:
şiirler 2005-12-21 (7025 başarlı)
Musca și țânțarul
:
şiirler 2005-12-02 (10060 başarlı)
Planul simigiului
:
şiirler 2008-11-04 (5632 başarlı)
Povestea vorbii
:
şiirler 2010-05-06 (44192 başarlı)
Scumpul
:
şiirler 2005-07-10 (7225 başarlı)
Scumpul
:
şiirler 2005-12-02 (7643 başarlı)
Þermonia unui bătrân
:
şiirler 2010-05-06 (5008 başarlı)
Sayfa: 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Anton Pann
Anton Pann (născut: Antonie Pantoleon-Petroveanu) (data nașterii incertă, între 1793-1797 - m. 4 noiembrie 1854) este un poet, compozitor de muzică religioasă, profesor de muzică religioasă, foclorist, literat, publicist, de origine aromân, compozitor al muzicii imnului național al României. A fost supranumit de Mihai Eminescu „finul Pepelei, cel isteț ca un proverb” în poemul Epigonii. Prin prescurtarea numelui de familie și românizare va fi numit Anton Pann.
Este fiul lui Pantoleone Petrov, un cioban vlah, sărăcit și devenit căldărar, după obiceiul vremii, din Sliven, o localitate din Imperiul Otoman, aflată în Bulgaria de astăzi, iar mama sa se numea Tomaida. Între anii 1806 și 1812 se refugiază în urma războaielor ruso-turce la nordul Dunării, unde devine corist în catedrala ortodoxă din Chișinău, Basarabia, la partida de Soprani.
OPERA
Calendarul lui Bonifatie Setosul
Versuri musicești
Poezii deosebite sau cântece de lume (1831, 1837)
Călătoria
Însoțirea
Luniță luminătoare
Munților, fiți mărturii
La Rîmnic
Suflet altu n-are
Zădărnicia
Îndreptătorul bețivilor (1832)
Hritoetia sau școala moralului care învață toate obiceiurile și năravurile cele bune (1834)
Noul Erotocrit (1837)
O poveste arabică din Halima (1839, 1854)
Fabule și istorioare (1841)
Copaciul și dovleacul
Lupul, pocăit
Călătorul și stejarul
Cine știe carte are patru ochi
Nepotul împrumutat
Mortul înecat
Scumpul
Planul simigiului
Vînătorul
Toporul și văcșoara
Ciobanul și magarul
Feciorul moștenitor
Cîinile
De cînd ploaia cu cîrnații
Norocul și mintea
Șoarecile
Nu e nimic fără cusur
Cucul și privigatoarea
Tăcerea e ca mierea
Împrumutul
Lupul, țapul și varza
Ce zic oamenii de mine
Grădinarul pagupaș
Critica oamenilor
Poezii populare și Calendare (1846)
Marș de primăvară
Memorialul focului mare (1847)
Povestea vorbei (1847)
Dialog în trei limbi, rusește, românește și turcește (1848)
Pocăința omului dezmierdat sau vorbire între suflet și trup și osebite sfaturi folositoare trupește și sufletește (1849, 1854)
Adiata
Înțeleptul Archir și nepotul său Anadam (1850)
Spitalul amorului sau Cântecul dorului (1850)
O șezătoare la țară sau Călătoria lui Moș Albu (1851)
Versuri sau Cântece de stea
Cântătorul beției. Care cuprinde numele bețivilor și toate faptele care decurg din beție
Triumful beției sau Diata ce o lasă un bețiv pocăit fiului său (1852)
Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea (1853)
Povești și angdote versificate (1854)
De la lume adunate și iarăși la lume date
Bazul teoretic și practic al muzicii bisericești sau Gramatica melodică
Mică gramatică muzicală teoretică și practică
Carul frânt – Nevoia învață pe om
Țermonia unui bătrân
Astrologia
|
Okunması Tavsiye Edilenler
