Sayfa: 1
***(Nu e frumos să fii celebru)
:
 şiirler 2006-09-19 (9124 başarlı)
À HÉLÈNE
:
 şiirler 2009-07-28 (6180 başarlı)
Chanson
:
şiirler 2009-07-28 (6056 başarlı)
Definitia poeziei
:
şiirler 2002-06-13 (10435 başarlı)
DEFINITION DE LA POESIE
:
şiirler 2006-02-19 (9333 başarlı)
Définition de l’art
:
şiirler 2013-02-05 (4882 başarlı)
Febbraio
:
 şiirler 2005-08-31 (9918 başarlı)
Grădina Ghetsemani
: Tălmăcire de Marin Sorescu
şiirler 2009-04-13 (5800 başarlı)
Ivaka
:
şiirler 2013-02-05 (4681 başarlı)
Je voudrais parvenir au cœur…
:
şiirler 2015-03-25 (4556 başarlı)
La débâcle du printemps
:
şiirler 2015-03-25 (4255 başarlı)
LA MORT DU POÈTE
:
şiirler 2009-07-28 (6512 başarlı)
Le houblon
:
şiirler 2015-03-25 (4615 başarlı)
LE POEME QUI SUIT LES POEMES
:
şiirler 2006-02-19 (6883 başarlı)
LE PRIX NOBEL
:
şiirler 2009-07-28 (10184 başarlı)
Le vent
:
şiirler 2015-03-25 (4418 başarlı)
Lea martinets
:
şiirler 2013-02-05 (4832 başarlı)
L'ÂME
:
şiirler 2009-07-28 (6534 başarlı)
L’artiste
:
şiirler 2013-02-05 (5176 başarlı)
L’ÉTÉ DE LA SAINT-MARTIN
:
şiirler 2009-07-28 (7726 başarlı)
Marguerite
:
şiirler 2013-02-05 (4520 başarlı)
Martie
:
şiirler 2002-06-13 (7959 başarlı)
MEIN LIEBCHEN, WAS WILLST DU NOCH MEHR ?
:
şiirler 2009-07-29 (5970 başarlı)
Nime nu va fi-n cămară...
: Traducere în limba română de Anatol Codru
şiirler 2009-07-05 (5075 başarlı)
Ô MA TRÈS BELLE…
:
şiirler 2009-07-29 (6146 başarlı)
RENDEZ-VOUS
:
şiirler 2009-07-28 (8054 başarlı)
Spasskoïe
:
şiirler 2013-02-05 (5108 başarlı)
Vantul
:
şiirler 2002-06-13 (8132 başarlı)
Vara in oras
:
şiirler 2002-06-13 (7491 başarlı)
Sayfa: 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Boris Pasternak
Boris Leonidovici Pasternak (n. 29 ianuarie (stil vechi) (10 februarie) 1890 la Moscova - d. 30 mai 1960) a fost un poet și scriitor evreu rus, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1958.
Este fiul lui L. O. Pasternak, membru al Academiei de arte. Se naște și crește într-o familie de artiști profesioniști, în familia pictorului Leonid Pasternak și a pianistei Rosa Kaufmande de unde provin și preocupările sale timpurii pentru diverse arte: desenează bine din copilărie; se ocupă de compoziția muzicală, influențat fiind de A. N. Skriabin, prieten al tatălui său, într-o altă, a treia perioadă, studiază cu pasiune filosofia. În 1909 se înscrie la Facultatea de istorie-filosofie a Universității din Moscova, renunțând la profesia de muzician. În 1912 pleacă în Germania, unde se ocupă cu studierea operei școlii neokantiane de la Marburg. Renunță și la specializarea în filosofie, problematica filosofică rămânând totuși în centrul atenției creației sale literare, până la romanul și scrisorile ultimilor ani. Pasternak optează, în final, definitiv pentru literatură.
În 1911 debutează cu poezii în almanahul grupării "Lirika", iar în 1914 tipărește placheta de versuri "Geamanul din nori". După examenele de la Universitatea din Moscova își definitivează primul său volum de versuri (1914). Din dorința de a fi alături de generația sa, Pasternak se "înregimentează" literar în gruparea moderat futuristă "Centrifuga", fără a-și renega însă rădăcinile, care coboară până în "veacul de argint" al poeziei ruse (perioada Simbolismului si a Akmeismului, dominată de figura lui Blok). Volumul Pe deasupra barierelor (1917) este, în mare măsură, o reluare a temelor din prima sa carte. Volumele Sora mea viața (1922) și Teme și variațiuni (1923), în care Pasternak își elaborează modul cu totul special de a surprinde lumea în integritatea ei, sunt primite cu entuziasm, impunându-l drept un mare poet. În anii '20, Pasternak încearcă să-și gasească locul în lumea creată de Revoluția roșie scriind poemele epice 1905 (1925-1926) și Locotenentul Schmidt (1926-1927), care, alături de poemul Înalta maladie (1923-1928), îi aduc recunoașterea oficială.
La sfârșitul anilor '30, deprimat din cauza nenorocirilor pe care le vede în jurul său - sunt anii terorii staliniste -, Pasternak renunță pentru o vreme la opera personală și își câștigă existența traducând. Traduce mult, din Shakespeare, Kleist, Goethe, Petofi, Shelley, Verlaine, din germană, engleză și din poezia gruzină; călătorește de altfel și în Gruzia.
În timpul Războiului publică volumele de versuri Pe trenuri timpurii (1943) și Întinderea pământească (1945). În iarna aceluiași an începe să scrie romanul Doctor Jivago. După război elaborează partea cea mai importantă din romanul Doctor Jivago, despre un intelectual cu opțiuni tragice între lumea intimă și existența publică, socială. În 1948, întregul tiraj de Opere alese de Pasternak, tipărit in anul precedent, este dat la topit. Publicarea romanului în străinatate în 1957, in Italia, și decernarea Premiului Nobel pentru literatură în 1958 a generat ascuțite critici în presa sovietică, soldate cu excluderea sa din Uniunea scriitorilor și contrângerea sa să renunțe de bună voiela Premiul Nobel. În 1959 încheie volumul de versuri Când se înseninează. La 30 mai 1960, scriitorul moare la Peredelkino, celebrul sat de creație al scriitorilor sovietici, situat într-o suburbie a Moscovei. În însemnările și scrisorile ultimilor ani Pasternak și-a adunat punctele sale de vedere asupra artei.
Bibliografie selectivă
Vremea începuturilor -- (1912 - 1914)
Pe deasupra barierelor -- (1914 - 1916)
Anul nouă sute cinci -- (1925 - 1926)
Locotenentul Schmidt -- (1926 - 1927)
A doua naștere -- (1930 - 1931)
Doctor Jivago -- 1957
|
Okunması Tavsiye Edilenler
