Sayfa: 1
Aforisme
:
 Düzyazı 2004-10-19 (20171 başarlı)
Aforisme(II)
:
Düzyazı 2009-08-19 (10101 başarlı)
Aforisme(III)
:
Düzyazı 2009-08-19 (8716 başarlı)
Aforisme(IV)
:
Düzyazı 2009-08-24 (8939 başarlı)
Aforisme(V)
:
Düzyazı 2009-08-24 (9324 başarlı)
Aforisme(VI)
:
Düzyazı 2009-08-31 (9699 başarlı)
Căderea în timp
: fragmente
Düzyazı 2004-10-09 (14595 başarlı)
Cartea amăgirilor
: fragment
Düzyazı 2002-12-04 (11996 başarlı)
Cartea amăgirilor
: Jurământ vieții
Düzyazı 2003-11-19 (15955 başarlı)
Des larmes et des saints, extraits
:
 Düzyazı 2010-06-04 (9707 başarlı)
Despre muncă
: din cartea "Pe culmile disperării"
Düzyazı 2014-11-06 (6007 başarlı)
Despre neajunsul de a te fi născut
: Fragment
Düzyazı 2009-10-10 (9185 başarlı)
Du saint au cynique
:
Düzyazı 2010-06-03 (8370 başarlı)
D’amour amer…
:
Düzyazı 2010-06-03 (9499 başarlı)
Emil Cioran, über Arbeit.
: Aus dem Buch "Auf den Gipfeln der Verzweiflung"
 Düzyazı 2014-11-05 (6280 başarlı)
foloasele exilului
: fragment
Düzyazı 2004-09-27 (9385 başarlı)
Lacrimi și sfinți
: fragmente
Düzyazı 2005-07-16 (12482 başarlı)
Le bonheur…
:
Düzyazı 2011-05-16 (6754 başarlı)
L’élan vers le pire, 20 aphorismes
:
Düzyazı 2010-06-05 (8606 başarlı)
Mărturisiri și anateme
: La liziera existenței (fragmente)
Düzyazı 2005-05-19 (9081 başarlı)
Murmures à la solitude
:
Düzyazı 2010-06-05 (6784 başarlı)
Pe culmile disperării (1)
:
Düzyazı 2003-06-28 (8213 başarlı)
Pe culmile disperării (2)
:
Düzyazı 2003-06-28 (11205 başarlı)
Pe culmile disperării (3)
:
Düzyazı 2003-06-28 (7523 başarlı)
Pe culmile disperării (4)
:
Düzyazı 2003-06-28 (7520 başarlı)
Profilul interior al Căpitanului
: "Glasul Strămoșesc", Sibiu - 1940
Düzyazı 2005-02-12 (7211 başarlı)
rugă inutilă 1
:
Düzyazı 2004-03-14 (7693 başarlı)
rugă inutilă 2
:
Düzyazı 2004-03-19 (7528 başarlı)
rugă inutilă 3
:
Düzyazı 2004-04-18 (8795 başarlı)
Rugăciune în vânt
: "Cartea amăgirilor" - fragment
Düzyazı 2004-02-18 (9665 başarlı)
Spovedania lucrurilor
: Fragment din "Cartea amagirilor"
Düzyazı 2004-02-17 (8837 başarlı)
Vanité de la compassion
:
Düzyazı 2010-06-04 (6743 başarlı)
Sayfa: 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|
Okunması Tavsiye Edilenler
