Sayfa: 2 : 1
A nu mai putea trăi
:
 Kişisel 2002-08-08 (18168 başarlı)
A ști că mori
:
Kişisel 2004-02-21 (13620 başarlı)
Aforisme
:
Düzyazı 2004-10-19 (20948 başarlı)
Aforisme(II)
:
Düzyazı 2009-08-19 (10833 başarlı)
Aforisme(III)
:
Düzyazı 2009-08-19 (9368 başarlı)
Aforisme(IV)
:
Düzyazı 2009-08-24 (9638 başarlı)
Aforisme(V)
:
Düzyazı 2009-08-24 (10051 başarlı)
Aforisme(VI)
:
Düzyazı 2009-08-31 (10470 başarlı)
amurgul gândurilor - 1
:
Kişisel 2004-03-01 (14677 başarlı)
amurgul gândurilor - 2
:
Kişisel 2004-03-01 (12453 başarlı)
amurgul gândurilor - 3
:
Kişisel 2004-03-01 (12777 başarlı)
Aroganța rugăciunii
: fragment
Kişisel 2005-03-02 (14753 başarlı)
Bréviaire des vaincus II, extraits
:
 şiirler 2015-06-10 (7822 başarlı)
Căderea în timp
: fragmente
Düzyazı 2004-10-09 (15271 başarlı)
Caiete (1957-1965)
: fragmente
Kişisel 2009-04-28 (14727 başarlı)
Caiete (1966-1968)
: fragmente
Kişisel 2009-04-28 (11689 başarlı)
Caiete (1969-1972)
: fragmente
Kişisel 2009-04-28 (10656 başarlı)
Caiete (1969-1972)
: fragmente - 2
şiirler 2009-08-22 (11221 başarlı)
Cartea amăgirilor
: fragment
Düzyazı 2002-12-04 (12770 başarlı)
Cartea amăgirilor
: Jurământ vieții
Düzyazı 2003-11-19 (16703 başarlı)
Cât de departe sunt toate!
:
Kişisel 2002-07-12 (11075 başarlı)
Des larmes et des saints, extraits
:
Düzyazı 2010-06-04 (10626 başarlı)
Despre muncă
: din cartea "Pe culmile disperării"
Düzyazı 2014-11-06 (6825 başarlı)
Despre neajunsul de a te fi născut
: Fragment
Düzyazı 2009-10-10 (9970 başarlı)
Din tot ce-i fugar..
:
Deneme 2003-02-28 (12609 başarlı)
Du saint au cynique
:
Düzyazı 2010-06-03 (9072 başarlı)
D’amour amer…
:
Düzyazı 2010-06-03 (10207 başarlı)
Emil Cioran, über Arbeit.
: Aus dem Buch "Auf den Gipfeln der Verzweiflung"
 Düzyazı 2014-11-05 (6967 başarlı)
Exerciții de admirație
: Benjamin Fondane
Deneme 2009-04-20 (11317 başarlı)
Exerciții de admirație
: Beckett - Câteva întâlniri
şiirler 2009-04-21 (9829 başarlı)
Exerciții de admirație
: Michaux Pasiunea pentru exhaustiv
şiirler 2009-04-21 (10601 başarlı)
Exerciții de admirație
: Guido Ceronetti Infernul trupului
Deneme 2009-04-22 (11441 başarlı)
foloasele exilului
: fragment
Düzyazı 2004-09-27 (10059 başarlı)
gânduri
:
Kişisel 2002-06-24 (10925 başarlı)
Gânduri
:
Kişisel 2006-03-30 (12726 başarlı)
Îndreptar pătimaș
:
Kişisel 2003-02-23 (10051 başarlı)
Îndreptar pătimaș (2)
:
Kişisel 2003-02-23 (8971 başarlı)
Sayfa: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biyografi Emil Cioran
Emil Cioran (n. 8 aprilie 1911, Rășinari; d. 20 iunie 1995, Paris) a fost un filozof și scriitor român stabilit în Franța.
Emil Cioran s-a născut la Rășinari, județul Sibiu. Tatăl său, Emilian Cioran, a fost protopop ortodox și consilier al Mitropoliei din Sibiu. Mama sa, Elvira Cioran (n. Comaniciu), era originară din Veneția de Jos, comună situată în apropiere de Făgăraș. Tatăl Elvirei, Gheorghe Comaniciu, de profesie notar, fusese ridicat de autoritățile Austro-Ungare la rangul de baron. Astfel, pe linie maternă, Emil Cioran se trăgea dintr-o familie din nobilimea transilvană.
Prima lui carte apărută în 1934 în România, Pe culmile disperării, a fost distinsă cu Premiul Comisiei pentru premierea scriitorilor tineri needitați și premiul Tinerilor Scriitori Români. Succesiv au apărut: Cartea amăgirilor (1935), Schimbarea la față a României (1936), Lacrimi și Sfinți (1937). Cel de-al doilea volum, Schimbarea la față a României a fost autocenzurat în ediția a doua aparută la începutul anilor '90, autorul însuși eliminând numeroase pasaje considerate extremiste, "pretențioase și stupide".
Nevoia resimțită atunci de generația tânără a unei treziri spirituale pornită din exaltarea valorilor vitale, antiraționaliste, care din păcate a culminat într-un extremism de dreapta, a influențat viziunea tânărului Cioran. Deși nu a fost niciodată membru al Mișcării legionare, în perioada interbelică simpatizează cu ideile acesteia, fără a fi de acord cu metodele ei violente.[1] Plecat cu o bursă la Berlin în 1933, se declară într-un articol admirator al lui Hitler și justifică provocator Noaptea cuțitelor lungi. Va repudia apoi definitiv, cu furie și rușine, această viziune[2], ca pe o inadmisibilă rătăcire a tinereții, argumentând prin ea refuzul oricărei implicări a individului în istorie.
Reîntors în țară, ocupă vreme de un an (1936) postul de profesor de filozofie la Liceul "Andrei Șaguna" din Brașov. În 1937, pleacă la Paris cu o bursă a Institutului Francez din București, care i se va prelungi până în 1944. În 1940, începe să scrie Îndreptar pătimaș, ultima sa carte în limba română, limbă pe care a abandonat-o în favoarea francezei, a cărei variantă definitivă (rămasă inedită până în 1991) va fi încheiată în 1945, când se stabilește definitiv în Franța.
După moartea Simonei Boué, prietena de o viață a lui Emil Cioran, o serie de manuscrise ale acestuia (peste 30 de caiete) au fost găsite în apartamentul lor de o menajeră, care a încercat în 2005 scoaterea la licitație și valorificarea lor. Într-o primă etapă, o hotărâre a Curții de Apel din Paris a oprit comercializarea acestora. În urma judecării, Tribunalul din Paris decide în decembrie 2008 restituirea tuturor documentelor către persoana găsitoare, urmând ca aceasta să dispună de ele cum crede de cuviință. Printre manuscrise, în general versiuni ale unor lucrări deja aparute, se află și un jurnal inedit al lui Cioran, cuprinzând câțiva ani din perioada ulterioară lui 1972 (anul în care se opresc Caietele sale), document de un excepțional interes pentru editori și cititori, și probabil ultima scriere inedită a filozofului.
|
Okunması Tavsiye Edilenler
